FAMILIE:
Fabaceae
HABITAT:
Plantă originară din regiunile estice ale Mediteranei și sud-vestul Asiei, crește în spații aride și nisipoase
UZ:
Rădăcini
Caracteristici
Istorie și compoziție
Istorie și compoziție
Chiar și în civilizația egipteană au cunoscut proprietățile sale benefice atât de mult încât au găsit bețe de lemn dulce în trusa funerară a lui Tutankamon. Populațiile nomade asiatice l-au folosit pentru a-și potoli setea în timpul pelerinajelor lungi, dacă sunt combinate cu laptele de iapă, ar putea fi, de asemenea, miraculos, permițând unui om să nu bea cel puțin 10 zile!
În Europa, frații dominicani au început să o lucreze din secolul al XVI-lea. În Abruzzo și Calabria planta a crescut spontan, datorită solului său argilos. Aici frații au lăsat rădăcinile să se usuce timp de patru ani, apoi au tăiat partea superioară și au început să extragă sucul, care pentru proprietățile sale terapeutice a fost numit „Medicamentum”.
Proprietăți terapeutice
Proprietăți terapeutice
Planta de lemn dulce, al cărui nume înseamnă „rădăcină dulce”, este o erbacee perenă rezistentă, adică rezistentă la îngheț, care poate depăși un metru înălțime și se caracterizează printr-o rădăcină verticală flancată de niște stoloni orizontali.
Frunzele sunt compuse din pliante lungi și înguste, opace, de culoare verde intens, împerecheate de-a lungul rahiului și de o singură frunză așezată pe vârful acestuia.
Florile se deschid vara de o culoare albastru purpuriu, adunate în inflorescențe axilare, care sunt urmate de leguminoasele tipic maroniu-roșcat care conțin 2 sau 5 semințe rotunde.
Rădăcinile sunt partea caracteristică a plantei: dintr-o rădăcină principală rizomatoasă, deci cărnoasă, încep mai multe ramuri exterioare alungite, aspre și întunecate, în timp ce sunt galbene în interior.
Pregătirea și contraindicațiile
Pregătirea și contraindicațiile
După administrarea Glycirrhiza Glabra, pot apărea hipokaliemie, retenție de sodiu și hipertensiune arterială.